Un Baptist Strigand in Noapte

De ce a lăsat Domnul Biserica pe pământ?

Întrebarea este justă şi crucială – are de a face cu scopul existenţei adunării, cu misiunea ei. Cei mântuiţi vor găsi răspunsul la întrebarea „de ce să fiu membru într-o adunare locală?”

Când am pus recent această întrebare unui frate, el a dat răspunsul: Dumnezeu a lăsat Biserica pentru ca individul să audă Evanghelia şi să fie mântuit. El dădea glas răspunsului vastei majorităţi a creştinismului evanghelic.
Acest răspuns este adevărat, însă doar parţial. Şi ca orice adevăr-pe-jumătate, poate produce daune mari. Ideea aceasta se predică în special de la Marile Treziri încoace (de la sfârşitul sec. XVII).
• Rezultatul ei este că bisericile nu insistă pe altceva decât pe evanghelizare, şi s-au umplut de membrii individualişti (mântuirea este personală, şi accentul predicării cade pe eu, nu pe noi).
• Cei mântuiţi din aceste biserici nu sunt hrăniţi spiritual corespunzător, ci rămân toată viaţa la învăţăturile de început, la „laptele spiritual”, şi mulţi sunt instabili în ce priveşte doctrina şi incapabili să judece ei înşişi dacă ceva este bun sau greşit.

1. Adunării i-a fost dată misiunea de a evangheliza pe cei din lume (Mat. 28:18-20; Marcu 16:15). Acesta este mijlocul prin care păcătosul ajunge să fie mântuit (Rom. 1:16; 10:14-17)
2. Pe lângă această datorie, adunarea are misiunea de a fi sare şi lumină în lume (Mat. 5:13-14), adică de a influenţa spre bine şi de a lumina ca un far, de a da lumii un gust moral mai bun.
3. De a creşte şi sfinţi membrii (Mat. 28:20a; Ef. 4:11-16)
4. De a a-l glorifica pe Dumnezeu (Ef. 3:21)
5. De a susţine şi proclama adevărul (1 Tim. 3:15)
6. De a fi casa pământească a lui Dumnezeu (idem)
7. De a-i aduce lui Dumnezeu închinare şi jertfe spirituale (Evr. 13:15, 16; Rom. 12:1)

Nu este suficient ca adunarea să insiste doar pe una sau pe o parte din aceste îndatoriri. Ea trebuie să le îndeplinească pe toate. Atunci când nu se achită de aceste responsabilităţi (scopuri pentru care există) o pasc o mulţime de pericole, printre care cel mai grav, apostazia (exemplu cu Biserica din Efes, Apoc. 2:5)