Un Baptist Strigand in Noapte

Darurile permanente ale Duhului: credinţa, speranţa iubirea
1 Cor. 13:1-13

1. Credinţa: o încredere în Cristos. Un dar al lui Dumnezeu
2. Speranţa: o încredere în promisiunile lui Cristos. Un dar al lui Dumnezeu
3. Iubirea: preocuparea activă, altruistă, dezinteresată pentru binele altora. Darul lui Dumnezeu.
4. Darurile supranaturale ale Duhului sunt inferioare acestora (1 Cor. 12:31)
5. Darurile supranaturale vor trece (vs. 8), sau vor dispărea de la sine. Îşi vor fi împlinit scopul şi se vor retrage de pe scenă. Apostolul nu citează toate darurile care vor dispărea, ci doar cele care erau cele mai importante pentru corinteni.
6. Cunoştinţa era acea cunoştinţă spontană, o descoperire imediată a anumitor lucruri care trebuiau cunoscute pe moment. Nu era o cunoştinţă elaborată, detaliată sau exhaustivă despre probleme doctrinare (ex cu Anania şi Safira). La fel era şi cu profeţia. Nu era asemenea profeţilor din VT, ci descoperirea evenimentelor viitoare avea un efect local, imediat (de aceea profeţii NT nu au scris cărţi inspirate, ca şi cei din VT). Trebuie să înţelegem că aceste daruri au fost modul în care Duhul a purtat de grijă Bisericilor, aceasta a fost călăuzirea în perioada de început, când încă nu aveau repere fixe şi „indicatoare” pe cale. Am putea asemăna această perioadă cu călătoria Israelului în pustie. Prezenţa lui Iehova era vizibilă la fiecare pas.
7. Cunoştinţa şi proorocia vor avea sfârşit fiindcă nu vor mai fi utile. La fel ca o lumânare după ce a răsărit soarele. Caracterul lor limitat, lipsa de cursivitate va fi depăşită de ceva mult mai grandios, mai mare. Acest ceva este numit „ceea ce este perfect”
8. Perfect (teleios, telos înseamnă sfârşit) nu este perfecţiune desăvârşită, ci o stare matură, mai mare #1Cor 14:20; Fil. 3:15; Ef. 4:13; Evr. 5:14 – folosite pentru bărbaţi.
9. Aceasta reiese şi din următoarele 2 exemple pe care le dă apostolul: maturizarea (vs. 11) şi diferenţa dintre a privi într-o oglindă şi a privi faţă în faţă (12). Starea darurilor temporare este asociată cu etapa copilăriei şi a imaginilor neclare reflectate din oglindă. Starea „perfectă” este asociată cu maturitatea şi cu o percepţie clară. Cunoaşterea deplină nu arată extensia cunoaşterii, ci maniera ei. Cunoaştere directă, clară, comprehensivă, cuprinzătoare.
10. Pe lângă darurile trecătoare, există 3 daruri care rămân şi dincolo de venirea a ceea ce este desăvârşit.
11. Cine sau ce este „perfect” în acest pasaj?
12. Domnul Isus? Nu, fiindcă cuvintele nu arată spre El (teleioo Evr. 2:10), linia argumentelor nu arată spre El, spre viaţa de dincolo, ci spre viaţa de pe pământ şi o cale nespus mai bună aici. Iar dincolo nu vom avea nevoie de credinţă şi speranţă
13. Cuvântul.
14. De ce Cuvântul? 1. Fiindcă arată o stare mai matură, superioară faţă de cea dintâi. 2. Fiindcă darurile temporare au încetat deja o dată cu scrierea Cuvântului (oral vs. scris, local vs. universal, temporar vs. veşnic). 3. Darurile superioare au rămas şi sunt necesare pentru toată umblarea pe pământ, venirea Cuvântului nu le-a afectat. 4. Cunoştinţa din cer (în afară de cea experimentală – Ioan 17:2) ne va fi dată supranatural, asemenea darului cunoştinţei. Atunci acesta nu trece ci ar trebui să rămână şi după venirea lui Cristos.
15. Darurile temporare pot fi asociate cu o schelă care ajută la ridicarea unei clădiri. Schela este absolut necesară, este practică până la terminarea clădirii. După aceea, ea este îndepărtată. La fel stau lucrurile şi cu darurile temporare
16. Concluzie: 1 Cor. 12:31 „Umblaţi dar după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.”