Anunt :

  Fratele nostru scump , Zaharia Fisteag a trecut la Domnul in urma unui stop cardiac in data de 3 Noiembrie 2012. Blogul va ramane inchis . Pentru cei interesati va rugam contactati-ne la urmatoarea adresa : Adunarea Baptista Harul Suveran - Bocsa Romana - C.S.

http://adunareaharulsuveran.wordpress.com/

Extras din Miscarea ecumenica de Raul Enyedi

Extras din Miscarea ecumenica de Raul Enyedi:
Mulţi membri obişnuiţi din astfel de sisteme ecumenice încearcă să îşi imagineze ecumenismul ca fiind ceva depărtat, care aparţine liderilor  şi fără nici o legătură cu ei. Se spune deseori, „fiecare va fi judecat individual pentru ceea ce face. Eu personal nu particip la proiecte ecumenice, deci nu sunt vinovat.” Lucrul acesta este fals din cel puţin două puncte de vedere. În primul rând, membralitatea într-o biserică ce face parte dintr-un sistem înseamnă responsabilitate. Liderii organizaţiilor supra-bisericeşti sunt aleşi de reprezentaţi ai bisericilor locale. Ei reprezintăbisericile locale, deci pe fiecare membru în parte. Pentru că fiecare membru este implicat în alegerea acestor lideri şi pentru că acceptă rămânerea în sistem, este responsabil pentru tot ce se întâmplă în sistem. Nici chiar votul de abţinere sau absentarea nu reprezintă un protest, ci acord tacit la ce se întâmplă. În Apocalipsa 18:4, găsim scris: „Ieşiţi din mijlocul ei [al Babilonului], poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!” Babilonul era sistemul religios fals şi apostat (vezi Apocalipsa 17). Poporul lui Dumnezeu ce se afla în sistemul religios fals nu comitea la nivel personal păcatele Babilonului, dar pentru că făcea parte din sistem, se făcea vinovat de ele prin reprezentare, şi dacă nu ieşea din sistem (singurul fel în care cineva se poate dezice de ecumenism), urma pedepsirea pentru acele păcate. În al doilea rând, ecumenismul nu este aşa de depărtat de biserica locală pe cât am vrea săcredem. Pentru a realiza cât de implicat este membrul de rând din bisericile evanghelice din România în ecumenism, trebuie doar să punem câteva întrebări: De la amvonul bisericii în care eşti membru predică doar vorbitori din aceeaşi denominaţie? Dacă nu, acesta este ecumenism la nivel local. Biserica în care eşti membru este implicată în acţiuni comune alături de biserici din alte denominaţii (cruciade de evanghelizare sau alte evanghelizări, săptămâni de rugăciune, etc.)? Dacă da, acesta este ecumenism. Sunt invitate persoane  sau formaţii muzicale din alte denominaţii pentru a susţine un program în biserica în care eşti membru? Dacă da, acesta este ecumenism. Este recunoscut botezul efectuat de alte denominaţii în biserica ta? Dacă da, acesta este ecumenism. La Cină pot participa  şi persoane din alte denominaţii? Dacă da, acesta este ecumenism. Înţelegerea dintre baptişti şi penticostali, de exemplu, ca unii să nu misioneze în zone în care ceilalţi au ajuns primii este ecumenism. Acestea sunt doar câteva din activităţile ecumenice la nivel local pe care oricine ar trebui să le observe. Ele dovedesc faptul că membrul obişnuit dintr-o biserică locală este implicat în ecumenism atât direct (la nivel local) cât  şi indirect (prin reprezentare).  A nu se înţelege că o biserică independentă este o biserică închisă şi izolată, neavând nici un fel de legătură cu alte biserici de aceeaşi credinţă şi practică. Din contră, urmând exemplul NouluiTestament, bisericile pot avea dialoguri  şi pot conlucra cu altele asemenea lor, dar aceastăcolaborare are ca bază tocmai unitatea spirituală şi doctrinară care lipseşte mişcării ecumenice.
In ciuda arminianismului actual , ,,Baptistii moderni ” de la 1917 sau cei de la 1927 credeau doctrina biblica a Alegerii.
Acesti baptisti aveau o puternica inclinatie ,, calvina” ( credeau cele 5 puncte ale calvinismului-T.U.L.I.P. ) fiind misionari convinsi dupa sloganul ,, fiecare baptist, un misionar”.
Pentru, aceia dintre baptistii actuali, care inca mai au lehamite de harul suveran si gratuit al lui Dumnezeu , si care inca mai neaga ca inaintasii lor baptisti nu au crezut aceste invataturi de hotar ale Scripturii, am scos un articol din marturisirea de credinta Baptista de la 1927 :
Articolul 5.
Despre Alegere.
Noi credem şi mărturisim, că din vecinicie a fost liberă bunăvoire, punerea la cale hotărâtă şi plină de mila lui Dumnezeu, a mântui pe păcătoşi şi a-i rândui la viaţa vecinică şi fericită. Totuş noi vedem că Sfânta Scriptură arată tot aşa de hotărât răspunderea fiecărui om faţă de Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vie la cunoştinţa adevărului, porunceşte ca toţi oamenii din tot locul să se pocăiască şi să creadă în Evanghelie.
În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rînduiţi mai dinainte, după hotărîrea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale. Efes. 1, 11. (Ioan 3, 10).
Neamurile se bucurau cînd au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvîntul Domnului. Şi toţi cei ce erau rînduiţi să capete viaţa vecinică, au crezut. Fapt. 13, 48. (Mat. 20, 16; 25, 34; Ioan 6, 37. 65; Fapt. 18, 10; Rom. 8, 28; 9, 16. 22. 23; 11, 4. 5. 7; I. Cor. 1, 26-29; Efes. 1, 4; 2, 8. 10; II. Tes. 2, 13; II. Tim. 1, 9).
Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor, pe cari Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvîntul Tău. Ioan 17, 6.
Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu; pentrucă sînt ai Tăi. Ioan 17, 9.
Eu nu mai sînt în lume, dar ei sînt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentruca ei să fie una, cum sîntem şi noi. Ioan 17, 11.
Tată, vreau ca acolo unde sînt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe cari Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă, pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumei. Ioan 17, 24. (Isa. 53, 12; Ioan 10, 15; 16, 26. 27).
După cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa vecinică tuturor acelora, pe cari I i-ai dat Tu. Ioan 17, 2.
Căci pe aceia, pe cari i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărît mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentruca El să fie cel întîi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe cari i-a hotărît mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe cari i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe cari i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. Rom. 8, 29. 30. (Isa. 54, 10; Ioan 6, 39; Rom. 8, 35-39; 11, 29; Filip. 1, 6).
Eu le dau viaţa vecinică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mîna Mea. Ioan 10, 28.
El vă va întări pînă la sfîrşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos. I. Cor. 1, 8 (I. Petru 1, 3-5).
Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa vecinică. Ioan 3, 16. (Mat. 11, 28).
Care voieşte ca toţi oamenii să fie mîntuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului. I. Tim. 2, 4.
Spune-le: „Pe viaţa Mea, zice Domnul Dumnezeu, că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă dela calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă dela calea voastră cea rea! Pentruce vreţi să muriţi voi, casa lui Israel?” Ezechiel 33, 11.
Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască. Fapt. 17, 30.
Apoi le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza, va fi mîntuit; dar cine nu va crede, va fi osîndit. Marcu 16, 15. 16.
Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gîndurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertînd. ,Căci gîndurile Mele nu sînt gîndurile voastre, şi căile voastre nu sînt căile Mele, zice Domnul. ,Ci cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît sînt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gîndurile Mele faţă de gîndurile voastre. Isa. 55, 7. 8. 9.
Citat din MĂRTURISIREA CREDINŢEI CREŞTINILOR BOTEZAŢI-1927 – preluat de la Centrul de Istorie si Apologetica :
http://centruldeistoriesiapologetica.wordpress.com/2011/06/10/marturisirea-de-credinta-1927/

Existenţa lui Dumnezeu de Tom Ross

Existenţa lui Dumnezeu
Doctrina existenţei lui Dumnezeu este punctul de plecare logic şi scriptural în studiul docrinei biblice. Fără existenţa lui Dumnezeu toate celelalte doctrine ale Bibliei vor fi fără sens.
John Gill scria: „Voi începe cu fiinţa lui Dumnezeu şi evidenţa şi dovada acesteia; care este baza întregii religii; pentru că dacă nu există Dumnezeu, religia este un lucru inutil; şi nu mai contează ceea ce credem, nici ceea ce facem; din moment ce nu există fiinţă superioară căreia să-i dăm socoteală pentru credinţă sau practică.”
I. Existenţa lui Dumnezeu este presupusă în Biblie
Este interesant de observat că nu există niciodată un efort hotărât în Scripturile inspirate de a se dovedi existenţa unui Dumnezeu. Versetele următoare pur şi simplu susţin că există un Dumnezeu, faţă de care omul este răspunzător, şi a nu crede că Dumnezeu există este culmea nebuniei: Gen.1:1; Ps.14:1; Marcu 12:32; 1 Cor.8:6; Evrei 3:4; 11:6.
II. Natura morală a omului demonstrează existenţa lui Dumnezeu
1. Natura morală a omului este adaptată conducerii morale. Noi găsim această conducere în noi, administrată de conştiinţă, care slujeşte la condamnare şi pentru a le aminti tuturor oamenilor ce este bine şi ce este rău. Conştiinţa este facultatea omului de aprobare sau condamnare a acţiunilor sale, pe o bază morală (Rom. 2:15). Conştiinţa implică existenţa legii, existenţa legii la rândul ei implică existenţa unui Legiuitor Suprem.
C.D.Cole are o ilustraţie interesantă pe această temă:
„Un om odată a căutat să ridiculizeze ideea de Dumnezeu. El l-a întrebat pe vecinul său creştin dacă l-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Credinciosul a recunoscut că nu. El l-a întrebat atunci, dacă l-a auzit vreodată pe Dumnezeu vorbind, sau dacă l-a gustat, sau l-a mirosit vreodată pe Dumnezeu. Credinciosul a recunoscut că, cu simţurile fizice el niciodată nu l-a perceput pe Dumnezeu, şi atunci a închis gura ateului întrebându-l dacă a spus vreodată o minciună. Şi când el a mărturisit că da, l-a întrebat cum s-a simţit. El a recunoscut că a avut un sentiment tulburător sau jenant. Acum, acest sentiment a fost mărturia conştiinţei care-i spunea că există un Dumnezeu, un Legiuitor moral, căruia trebuie să-i dea socoteală… Ateul este nebunul educat. Nu există teoreticieni atei printre păgâni. Nu există atei printre demoni; ei cred şi se-nfioară (Iacov 2:19).”
2. Faptul că peste tot în lume oamenii sunt religoşi prin natură şi doresc o guvernare bazată pe principii morale, dovedeşte existenţa lui Dumnezeu. De asemenea, păgânii, care au idei improprii despre Dumnezeu, simt în ei înşişi că există o Fiinţă Supremă căreia îi sunt răspunzători, după cum demonstrează încercările lor de împăcare a zeilor.
J.L. Dagg scrie:
„Ideea existenţei lui Dumnezeu, ca stăpânitor moral al universului, se potriveşte precis cu tendinţele şi cerinţele naturii noastre morale; şi fără a recunoaşte aceasta, facultăţile noastre morale şi fenomenul pe care îl manifestă, sunt total inexplicabile.”
3. Faptul că Dumnezeu există este considerat un prim adevăr, care este admis în mod intuititv de către om. Intuiţia este percepţia imediată a adevărului fără un proces conştient raţional. Doar un nebun educat care nu se simte confortabil cu ideea că el este răspunzător faţă de Dumnezeu va nega existenţa Lui ca prima cauză a tuturor lucrurilor (Ps.14:1).
III. Creaţia dovedeşte existenţa lui Dumnezeu
1. Nu există nimic în întreaga creaţie a lumii naturale ce mintea să contemple, ochiul să privească, sau mâna să atingă, să nu proclame fiinţa lui Dumnezeu ca prima cauză şi Creator al tuturor lucrurilor. În fiecare lucru la care ochiul priveşte sau mintea contemplă noi descoperim manifestarea puterii şi înţelepciunii creatorului. Soarele, luna şi stelele servesc ca o mărturie universală că există un Dumnezeu (Ps. 19:1-6; Rom. 1:19-20). Procesele trupului uman care sunt atât de complexe şi complicate aduc dovada unui înţelept Maestru Arhitect (Ps. 139:14).
2. Ordinea, proiectul, şi aranjamentul în univers dovedesc existenţa lui Dumnezeu. Când te gândeşti cât de precis se mişcă planetele pe orbitele lor, distanţele lor exacte faţă de soare, modul în care ele sunt suspendate prin forţele gravitaţionale, trebuie să recunoşti că există o Fiinţă Absolută care ţine toate lucrurile prin Cuvântul puterii Sale (Evrei 1:3; Fapte 4:25).
T.P.Simmons a scris:
„Observăm uimitorul aranjament în potrivirea lucrurilor care au fost prevăzute pentru om. Să luăm aerul pe care-l respirăm ca singurul din miliardele de exemple. Atmosfera este compusă din aproximativ 21 % oxigen şi 78 % azot. Aceste părţi de oxigen şi azot sunt exact acelea care sunt cele mai indicate nevoilor omului. Dacă cantitatea de azot ar fi mai mare, toate funcţiile trupului uman ar fi îndeplinite cu o asemenea dificultate şi durere că ar duce eventual la încetarea lor. Dacă cantitatea de oxigen ar fi mai mare, toate procesele vieţii ar fi accelerate la o asemenea viteză încât trupurile oamenilor şi animalelor curând ar fi arse. Cu siguranţă, alte părţi din aceste gaze ar fi transformate prin căldură în otrăvuri mortale. De fapt, dintr-o sută de posibile combinaţii ale oxigenului şi azotului, avem singura perfect adaptată atât la nevoile omului cât şi ale animalelor.”
Toată creaţia strigă împotriva erorilor evoluţiei. În lumina complexităţii şi detaliului universului nostru, al trupului uman, etc. cine poate, sănătos la minte, să spună că toate lucrurile provin concomitent prin întâmplare, mai degrabă decât prin scopul înţelept al unui Creator Divin? Ieremia 8:9 afirmă: „Înţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt uimiţi, sunt prinşi; căci au nesocotit Cuvântul Domnului, şi ce înţelepciune au ei?”
Pentru unii invizibilitatea lui Dumnezeu este o piedică pentru a crede în existenţa Sa. Nu pot mai bine decât să-l citez pe J.L. Dagg în răspunsul la această obiecţie:
„Aceasta poate ajuta în eliminarea obstacolului, să cugetăm că mintea omului este de asemenea invizibilă; şi cu toate acestea nu ne îndoim câtuşi de puţin că aceasta există. Noi auzim cuvintele şi vedem acţiunile unui individ, şi acestea ne arată caracterul şi starea minţii sale, în aşa fel încât stârnesc în noi admiraţia sau sfidarea, dragostea sau ura. Dacă, în timp ce ascultăm cuvintele acestuia şi-i observăm comportamentul, vom înţelege limpede inteligenţa de unde provin aceste fapte şi cuvinte, de ce nu am percepe cu aceeaşi limpezime inteligenţa de la care provine funcţionarea naturii? Dacă putem cunoaşte, admira şi iubi o minte nevăzută a omului, în egală măsură este cu putinţă să cunoaştem, să admirăm, să iubim un Dumnezeu nevăzut.”
Opt motive pentru care Apostolul Pavel nu ar putea fi pastor astazi
De Aurel Munteanu –Duminica 17 Iulie 2011
Nici un bord de misiune nu ar ordina astazi pe Pavel deoarece :
- Nu ar avea seminar autorizat de nici unul de bordurile de misiune din ziua de azi
- Era prea batran pentru a fi cooptat in misiune
- Era scandalagiu
- A facut inchisoare
- El si Barnaba au avut o discutie aprinsa si ca urmare nu au mai colaborat niciodata in lucrare
- Avea cicatrice si nu era placut la vedere
- Avea se pare mari problem cu vederea
- Nu a avut nevasta